Spargand tacerea
Pe alocuri
Se mai aude cate-un glas
Ce povesteste ce-a visat…
Cu ce imagini a ramas…
Si stam si ne priveam la masa
Cand ploaia abia se taraia,
Iar printre chipurile noastre,
Tacerea dansa o spargea.
Trec norii pe deasupra noastra
Si noi muti, uitati stateam;
Iara tacerea este arsa
De fulgerele fara glas…
Si solitari, desi-mpreuna
Sedeam pustiu la masa-aceea
Si doar din cand in cand un zambet
Mai dezmortea putin tacerea.
Plin de jale e-adevarul:
Nu ne mai cunoastem chiar deloc;
Desi amintiri avem cu totii,
Acelea-n glas nu mai au loc.
Lasă un Răspuns