Acolo-n crâng
Voi scrie intr-o zi…
Cand voi fi calma,
Cand voi visa…
Si-atunci din ale mele randuri
Cu totii veti putea vedea
Ce dulce e comoara lumii,
Ce linistita este marea…
Ce calm este surasul lunii
Si ce fierbinte-i lacrima…
——————–
Si-acolo-n crâng,
Cu mintea calda,
Voi scrie niste versuri…
Atunci cand voi fi calma…
Iar fruntea mi se-ncrunta
Crispata de la frig,
In sine-mi vreau sa strig.
——————–
Si merg prin albă nea,
Iar ochii incep sa doara,
Loviti de amintiri
Traite-odinioara…
——————–
Miros de brad ma-mbie,
M-arunc eu in zapada
Si ochii mi-i inchid,
Chemand caldura toata.
——————-
Creez apoi o lume
Si rad de fericire,
Ma simt in Paradisul
Plin de bucurie…
——————-
Si ochii ii deshid
Si frigul iar il simt,
De jos eu ma ridic,
Pe drum iarasi ma plimb.
E atata liniste…
Atata singuratate…
Doar o cucuvea mai plange
Colo sus, peste cetate.
———————
Toate lucrurile dorm,
Tot in jur e-ntunecat;
Doar orasu-i luminat,
De-o valvataie-ntretaiat…
——————
Toate-s duse, duse-s toate
Nu e nimeni in cetate;
Toti viseaza-n somnul lor…
Nu e nimeni…toate dorm…
Dimineată…
O cafea as bea,
Un ceai cu gheata,
Cantec as asculta…
—————-
Si aprinsa-i inca lampa,
Uitata de aseara;
Caci am citit si rascitit
Scrisoarea ta de odinioara…
———————–
Privesc cum ploaia plange
Peste geam si pe afara,
Cum vantul cearta frunza
Ce de pe creanga zboara.
———————
Si gandul ma apasa
Cu greul sau cuvant,
Iar toamna nu ma lasa
Sa mi te scot din gand.
Inghetat-a-mi sufletul -
Credeam ca de la frig…
Caci vantul sufla tare,
Iar fulgi de nea cad lin…
——————-
Si trist mi-e chipul -
Credeam ca de la frig…
Caci focul nu-i facut,
Iar zorii-ncet se sting…
——————–
Si ulita e goala! -
Credeam ca de la frig…
Dar lumea-i trista toata
Caci azi tu ai murit…
Si inca simt parfumul trandafirilor
Ce ma face sa suspin;
Iar zorii calzi ai zilelor
Tacuti spre mine vin…
——————-
Si trestia isi pleaca fruntea
Uitata-n roua diminetii;
Si vantul cantul sau mi-l spune,
Dansand usor spre zarea vietii.
————————
De noi toate-mi amintesc:
Parfumul, vraja, soarele si râul,
Iar salcamii-n cerc usor zambesc,
Sarutandu-mi lin trecutul.
Iar acolo unde zarea şi munţii se întâlnesc,
Unde vântul gâdilã copacii,
Iar brazii-şi pleacã braţele…
Acolo unde râu-I cristalin,
Iar izvorul fermecat,
Unde frunza danseazã
Şi greierii zâmbesc…
Ulmii se trezesc…
Acolo e locul în care eu mã voi fi nãscut,
Una şi-aceeaşi cu razã de soare,
Ĩn iarbã deasã şi-n cununã de flori…
Pamantul in doua s-a deschis…
Si foc rosu-a rasarit
Cu ghearele sa prinda
Nimicul neatins.
Si-n mijlocul despartiturii
Jar se simte, jar se vede
Si scantei au fost sadite
Numai suflet de s-o pierde…
Norii ploaia isi arunca
Darã focul nu se stinge,
Si mai mare el se face
Jos, nimic nu il atinge…
Iarã vantul sufla tare
Sa-i alunge-a sa cantare,
Darã focul se intinde
Tot Pamantul il cuprinde…
Pamantul in doua s-a deschis…
Si foc se vede-n zare…
Caci colo jos, in necuprins,
Focul putere are.
Soarbe-mi gandul…
Lasa-l lin sa curga
Peste lume, peste munte…
Nori de foc de se arunca,
El a tace, n-o raspunde…
Soarbe-mi gandul…
Si-n tacere il ascunde,
Lacrima roua-si revarsa,
Peste zare, peste lume…
Linistita, calma, rece…taina ea nu o va spune…
Soarbe-mi gandul…
Ca prin vant el sa pluteasca
Sa atinga-usor Pamantul
Si, rotindu-se sub zare,
Sa zambeasca cald spre soare…
Soarbe-mi gandul…
Si mi-l strange-usor in minte…
Strange pic cu pic in brate
Pana-ntreg el se va face…
M-am inaltat spre aripile cerului
Plutind ca un fulg purtat de vant;
Pasind usor, cum ploaia picura din nor,
Cantand in gand…luand avant…
——————————-
Si-apoi am cuprins cu bratele intreaga lume
Sarutand luna cum stelele saruta cerul;
Sorbind durerea ce pe Pamant dormea
Si-n zorii tristetii se ascundea.
——————————–
Am incercat sa inteleg misterul ce lin aluneca,
Dar lumea muta nu mi-l impartasea;
Doar praful negru acum a mai ramas,
In gandul mut, cel fara glas…
